3-5.07.2020 - Krapets

Știm de ea și mergem pe plaja de la Krapets de vreo 6 ani. În fiecare an de câteva ori, începând cu weekendul din preajma lui 19 iunie și până cănd vara se îmbină cu toamna. Nu am petrecut acolo mai mult de 3 zile consecutive, niciodată.

De fiecare dată stăm între aceiași copaci, la "puțul cu plopi".

Krapets este un sătuleț, în Bulgaria, în provincia Dobrich, la aproximativ 20 km în sud de Vama Veche. La Krapets există și locuri de cazare bune și prietenoase și două campinguri. Cel puțin așa am auzit. Noi nu am stat niciodată la ele pentru ca ne place în pustie, în pădure, la trei pași de o plaja suficient de liberă, în locuri în care nu suntem nevoiți să interacționăm cu alți oameni. La Krapets exista un bancomat, care poate fi găsit nefuncțional câteodată, din motive variate, prin urmare nu este recomandat sa ne bazăm exclusiv pe existența lui. 

Totodată există câteva magazine - două chiar în centrul satului, la poștă, iar unul la ieșirea din sat către complexul Yanitza. La toate magazinele este disponibilă plata cu cardul. 

În weekendul despre care vorbim am plecat în jur de ora 16.30 din fața casei și am ajuns în jur de 20.30 la locul de campare. Am stat la punctul de trecere al frontierei între Vama Veche și Durankulak aproximativ 20-25 de minute. În partea românească, în această vreme cu virus, procedura a rămas neschimbată: se verifică buletinele/pașapoartele și talonul mașinii.

În partea bulgarească în schimb, se completeaza un chestionar tip, în care se răspunde la câteva întrebări legate în special de starea de sănătate și de cunoștințele pe care le avem în legatură cu modul în care se răspândește virusul și masurile de protecție împotriva răspandirii, pe care le putem lua individual.

Deasemenea, la intrarea în Bulgaria, vameșii măsoară temperatura turiștilor și o notează pe chestionarul fiecăruia. Și copiii trebuie să aibă un chestionar de același tip ca al aduților, completat pe numele lor și semant de unul din părinții (adulții) care îi însoțesc. 

După ce am trecut de vamă ne-am continuat drumul până în pădure, unde am ajuns, pentru prima oară de cand mergem acolo, înainte de căderea nopții. 

Seara de vineri și ziua de sâmbătă au decurs normal, ca în oricare alt weekend de când mergem pe această plajă.

Spre seară, sâmbătă, în schimb, cand ne-am retras de pe plaja spre cort, pentru cină și somnul copiilor, pe drumul dintre pădure și plajă au început să răsune sirenele poliției. 

Marea majoritate a prietenilor nostri aveau corturile pe plajă, dar lipseau la momentul respectiv. 

Prin urmare, am înțeles din agitația care s-a creat, vorbind, mai târziu, cu unul și cu altul dintre vecinii de cort și plajă, că poliția e acolo să ne avertizeze ca nu avem voie sa campăm pe plajă sau în pădure sau în zonele din preajma plajei și să ne amendeze și să ne gonească. Umblau peste tot, tot felul de zvonuri, care mai de care mai alarmante. Am auzit cum că amenda pentru campare acolo ar fi intre 1500 și 3000 LV. Noi, fiind campați mai în miezul pădurii, nu am prezentat interes și nu a venit niciun polițist la noi. Sau poate că nici măcar nu am fost văzuți.

Până la căderea serii începuseră să se îndrepte spre ieșirea de pe drumul dintre plajă și pădure, spre sat, o mulțime de mașini și mai multe autorulote.

Într-un final, când era aproape noapte, am aflat de la câțiva oameni de pe plajă, care au reușit să se înțeleagă cu câțiva polițiști bulgari în engleza, că în momentul respectiv marea problemă a autorităților bulgare erau mașinile și nu faptul că am campat pe plajă sau în preajma ei. Iar agitația era în legătură cu parcarea mașinilor în aceste zone nepermise. Pentru asta erau vehiculate și sumele respective, pentru amenzi. Pe care le-am auzit din mai multe surse și tind să cred ca au o urmă de adevar.

Polițiștii încercau să ne facă să înțelegem că mașinile trebuiau duse în șoseaua dinspre sat. Că ele nu aveau ce sa mai caute în apropierea plajei. 

Din nefericire, comunicarea cu poliția locală, în acest caz, a fost foarte tare viciată din cauza barierei de limbă. Și din păcate asta a creat confuzie și frustrare și nervi mulți de ambele părți. Și a turiștilor, dar bineînțeles și a polițiștilor. 

Lucrurile s-au calmat până la finalul zilei și a doua zi nu am mai avut parte de agitație de niciun fel. 

În jurul orei 16.00 ne-am pus și noi la drum spre casă. La ieșirea în drumul asfaltat, în colțul campingului, era parcată o mașină de poliție și doi polițiști nu mai lăsau nicio mașină să intre pe drumul plajei. 
Un al treilea polițist, vorbitor de engleza, foarte amabil, ne-a oprit și ne-a întrebat dacă știm despre noile reguli în ceea ce privește camparea pe malul mării în arealul localității Krapets. I-am raspuns că am auzit tot felul de informații contradictorii și că îl rugăm să ne spună dumnealui mai multe.

Astfel, am aflat că în viitor, dacă ne dorim să mai mergem acolo, putem campa fără probleme oriunde, pe plajă sau în pădure. Singura problemă este că mașina nu are voie cu noi, nici măcar cât se ne ducă lucrurile la locurile de campare. Mașina trebuie lăsată la intrarea pe drumul plajei și de acolo, suntem liberi să ne cărăm bagajele în regim propriu, nemotorizat.

Vestea bună este că încă avem voie sa campăm în continuare (pentru cât timp s-o mai putea). Vestea proastă este că ne va fi cumplit de greu să ne cărăm cu tot echipamentul de camping de care avem nevoie pentru un trai confortabil, în brațe, aproximativ 1 km, până la locul în care obișnuiam să stăm. 
Acum cătam variante de a căra bagajele fără ajutorul mașinii. 
Avem deja vreo două idei. Vom vedea ce alegem și cum alegem să încercam și voi povesti în episoadele viitoare. 
Până atunci, am hotărât ca împreună cu câțiva prieteni mai puțin inițiați în ale statului în pustie, sa mergem în weekendul 10-12.07 să încercăm campingul. Despre care voi povesti în episodul urmator.